Cloud as a Story - Vunvulea Radu

NitroXPath - O aplicatie perfecta pentru testarea xPath-urilor. Avem doua zone de text, intr-un loc trebuie copiat xml-ul pe care facem testarea, iar pe celalalt textbox putem sa scriem xPath-ul pe care dorim sa il testam. http://code.msdn.microsoft.com/NitoXPath

Exista momente când am dorii sa putem apela GC când suntem în debug. Pentru acest lucru putem sa folosim Ctrl-Alt-Shift-F12 . Tot ce trebuie sa facem este sa ţinem apăsat Ctrl-Alt-Shift şi sa apăsam de doua ori F12 . Ce se va întâmpla? GC va rula automat şi va face dispose la obiectele care sunt marcate pentru ştergere. Se poate folosii cu succes când se face debug pe mai multe instante de VS, iar memoria maşini este încărcata aproape la maxim.

In .NET nu trebuie sa facem dispose manual la obiectele pe care le iniţializam. Acesta face automat dispose la obiectele pe care nu le mai folosim. GC( g arbage c ollector) se ocupa de acest lucru, stergand din memorie obiectele pe care nu le mai folosim. Totuşi, exista momente când dorim sa controlam aceasta acţiune. De exemplu sunt cazuri când accesam baza de date, fişiere şi/sau resurse din COM. Ori avem alte obiecte în interiorul obiectului nostru care folosesc acest mecanism şi dorim sa facem dispose la ele. In aceste cazuri dorim sa controlam acţiunea de dispose. Cand spun sa o putem controla ma refer la doua lucruri separate: momentul când se face "dispose"; acţiunea care sa se execute când se face dispose; Pentru a putea controla acest mecanism trebuie sa implementam interfaţa IDispose . Nimic complicat pana aici, avem doar o metoda void Dispose() pe care trebuie sa o implementam. In interiorul ei putem sa facem acţiunea de dispose. public class ProcessData: IDispose

Nu odata am scris ceva asemanator cu aceste cond in jQuery: var sablon = "<b> ${nume} </b>"; Problema la acest template este modul in care se poate manipula . In cazul in care dorim sa facem o modificare, suntem nevoiti sa cautam in cod unde avem definit template-ul si sa facem modificari pe el. In cazul in care un nou dezvoltator trebuie sa faca modificari, el o sa fie nevoit sa cauta in cod. O solutie este sa folosim un template pentru acest lucru. Primul pas este sa definim template-ul in forma urmatoare: <script id="numeTemplate" type="text/html"> <b> ${nume} </b> </script> Prin acest mod, o sa ne putem referi template-ul nostru in orice loc din cod pe baza unui ID, totodata o sa fie foarte usor de grupat toate template-urile. Urmatorul pas este sa referim pe langa libraria de jquery si libraria pentru template-uri. Numele ei este: jquery.tmpl.js. Template-ul pe care l-am definit mai sus trebuie putin modificat

Sunt cazuri când avem servicii WCF pe IIS care necesita un timp lung pentru iniţializare. Din aceasta cauza primul apel a unui serviciu poate sa dureze o veşnicie. La încărcarea aplicaţiei, IIS ne ajuta destul de mult: iniţializează AppDomain, compilează dacă este nevoie codul( în principiu pregăteşte aplicaţia). Aproape totul este pregătit, mai puţin iniţializarea serviciilor, care este lăsata în seama noastră. Pentru aceasta problema exista mai multe soluţii: La iniţializarea aplicaţiei se pot încarcă resursele necesare serviciului static sau într-un IoC. Apelul "virtual" a tuturor serviciilor, în momentul în care serverul porneşte. Prin aceasta metoda toate resursele folosite de către servicii o sa fie deja încărcare. Implementarea unui mecanism de auto-start la servicii. O sa descriu mai amănunţit ultima soluţie propusa. .NET împreuna cu IIS 7.5 ne pune la îndemâna un mecanism destul de simplu prin intermediul căruia putem sa iniţializam automat un servic

Convert.ToIn t si int.Parse fac aproape acelasi lucru. De foarte multe ori alegerea unei variante se face doar pe baza obişnuintei. Trebuie ţinut cont de faptul ca cele doua mecanisme sunt în proporţie de 90% la fel, dar se difera printr-un singur lucru, care poate sa genereze un comportament ciudat a aplicaţiei. Daca valoarea string-ului pe care o dam este NULL Convert.ToInt o sa ne returneze 0, iar int.Parse o sa arunce o exceptie de tip Argument Null Exception . De exemplu: string sValue=null; //Va returna 0. var v1=Convert.ToInt(sValue); //Va arunca o exceptie de tip Argument Null Exception. var v1=int.Pase(sValue); In rest, ambele metode se vor comporta la fel.

Nu odată ne-am trezit ca pe source control exista cod care nu compilează. Pentru a evita aceasta problema putem sa configuram TFS sa forţeze dezvoltatorul sa facă BUILD înainte de check-in. Acesta o sa poată sa facă check-in doar dacă BUILD-ul s-a cu s-a terminat succes. Din păcate TFS nu are un buton special pentru asa ceva, dar putem sa folosim un artificiu. Putem sa activam Code Analysis , dar fara sa selectam nici o regula. Prin aceasta metoda, check-in-ul se va putea face doar dacă soluţia a fost compilata cu succes după ultima modificare a unui fişier din soluţie.

Era nevoie sa implementez un mecanism de ordonare. Deoarece existau mai multe tipuri de ordonare pe acelasi obiect, am ales sa folosesc IComparer . IComparer este un mecanism de comparare extern. Implementarea functiei care face compararea nu este in interiorul obiectului, asa cum este in cazul IComparable . Se foloseste de obicei cand modul in care se face comparatie nu este naturala. Cand se implementeaza interfata IComparer , este nevoie sa implementam metoda int Compare(T obj1,T obj2), care returneaza o valorea pozitiva daca obj1 > obj2; negativa daca obj1 <> zero daca obj1 = obj2; Pana aici nu apare nici o problema. Dar daca avem nevoie sa putem face si o ordonare inversa( reverse), apar probleme. Nu neaparat la modul de implementare, putem foarte usor sa ne folosim de operatorul de negare !, ci la modul in care facem implementarea. Am cautat un mecanism de ordonare in sens invers, care sa fie cat mai generic. Solutia pe care o propun este urmatoarea: public class Compar

Trebuia sa afisez durata intre un startDate si un endDate. Aceasta trebuia sa fie afisata sub forma: Durata este de: [years], [months], [days] Problema a aparut cand trebuia sa determin daca 28,29,30 sau 31 de zile reprezinta o luna? Problema este ca nu am putut determina numarul de zile pentru o luna. Daca as alege 28, as ajunge ca sa calculez ca luna ianuarie contine si ea 28 de zile, cea ce este complet eronat. O alta situație in care pot sa ajung este sa aleg durata unei luni de 30( sau 29) de zile si atunci as ajunge intr-o situatie similara pentru luna februarie. Problema apare in jurul date de 28 februarie. Rotunjirile care se fac in jurul acestei date(+/- o unitate de masura - care poate sa fie zi sau luna). Valoarea de tip TimeStamp sau DateTime pe care o adun sau o scad nu reprezinta mereu o valoarea buna, deoarece o luna poate sa aibe 28,29,30 sau 31 de zile. Problema a apărut cînd am ajuns pe cazurile de mai jos: 30/01/2011 + 0 luna = 28/02/2011 29/01/2011 + 0 luna = 28/02

Mi-am adus aminte de o experienta nefericita pe care am avuto la începutului anului cu operatorii logici. Era nevoie să fac debug pe un OR logic intre un ulong si un int . int sursa1; ulong sursa2; Init(sursa1,sursa2); ulong stare=sursa2 | sursa1; Din pacate nu puteam sa folosesc enum. Era o aplicație vechie, care a fost portata de cineva in C# si era plina de erori de compilare. Nimeni nu cunoștea exact care sunt stariile in care se poate ajunge variabila stare si ce înseamnă fiecare stare. Prima problema pe care o aveam era ca linia de cod care facea OR logic, codul nu compila deloc din cauza ca cele doua date( sursa1 si sursa2) erau de tipuri diferite. Eroarea pe care o primeam era " Operator | cannot be applied to operands of type int and ulong. ". Era normal sa avem aceasta eroare, deoarece sursa2 era strict pozitiva, in comparație cu sursa1 care era o variabila cu semn(+/-). Nici o problema am zis: ulong stare= sursa2 | (ulong) sursa1; Codul a compilat, aveam un warn

Live : http://www.investitieincunoastere.com/ - Investitie in cunoastere. Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 - Investeşte în oameni! Live : Aplicație de gestiune a achizițiilor si licitatiilor a fost lansata pentru SS.

Covarianta si contravarinata au existat de la .NET 1.0. Schimbarea pe care a adus-o .NET 4.0 a fost ca a introdus aceste funcționalități si in tipurile generice. In teorie, un tip T este mai mare decat S, daca si numai daca S este un subtip( derivat) din T. Din acest enunt putem sa ajungem la concluzia ca exista o oarecare unitate de masura prin care se pot descrie tipurile( in forma unui arbore). Putem sa consideram ca T este clasa de baza, iar S este clasa derivata. Covarianta: daca Generic este mai mare sau egal decat Generic. Covarianta se folosește in special cand vrem ca de la ceva generic sa ajungem la ceva mai particular. Covarianta ne permite sa tratam un obiect ca si cum ar fi mai sus in ierarhie. Din aceasta cauza se ajunge ca proprietățile sa fie read-only din tipul generic. De exemplu daca avem un tip de baza Animal si doua clase care moștenesc aceasta clasa( Caine, Sarpe), in mod normal nu am putea sa avem: public class Animal{} public class Caine:Animal{} public class Sa

Aveam nevoie ca la un controler din master page sa seteze output cache. Declar acest lucru fara probleme si la compilare descopar spre surprinderea mea ca nu pot sa am output cache in master page. Nici o problema zic, il declar in fis. de configurare sub forma: <caching> <outputCache enableOutputCache="true" /> <outputCacheSettings> <outputCacheProfiles> <add duration="20" enabled="true" varyByController="numeControl" name="AssetCacheProfile" /> </outputCacheProfiles> </outputCacheSettings> </caching> Toate bune si frumoase, doar ca nu pot sa refer un output cache profile din master page. Asa ca ajung sa scriu intr-un Page de baza, din care toate aspx mostenesc ceva de genul: Response.Cache.SetExpires(DateTime.Now.AddSeconds(20)); Response.Cache.SetCacheability(HttpCacheability.ServerAndPrivate); Response.Cache.SetValidUntilExpires(true); Intrebarea: De nu pute

Cand testam viteza de executie a unui aplicatii sau a unei parti din cod nu trebuie sa uitam: Sa masuram doar codul care trebuie masurat Cand trebuie sa verificam viteza de execuție a unei porțiuni din cod, trebuie sa încercam sa eliminam cat mai mult cu putința liniile de cod care nu ne interesează si care nu trebuie masurate. De exemplu in codul de mai jos se doreste cronometrarea doar in zona in care se procesează datele, fara timpul necesar citirii datelor si inițializarea altor obiecte. public void DoTest() { //Start monitorizare. var items=ReadData(); var container=new Container(); container.Init(); //Proceseaza datele. ... Save(items); //Stop monitorizare } Corect ar fi: public void DoTest() { var items=ReadData(); var container=new Container(); container.Init(); //Start monitorizare. //Proceseaza datele. //Stop monitorizare Save(items); } Dezactivati mesajele de debug Toate mesajele de genul Debug.Writeline("..."), Trace("..."), Logger.WriteLine("...&qu

Plecam de la principiul substitutiei a lui Liskovs: Daca S este un subtip a lui T, atunci obiectul de tip T, in interiorul programului, poate sa fie înlocuit de obiectul de tip S fara sa se altereze funcționalitatea programului. Sursa Pe scurt, acesta se refera la faptul ca putem sa avem referinte la interfete si nu la tipuri concrete in interiorul aplicatiei, a.i. in orice moment putem sa înlocuim implementarea interfeței, fara a fi nevoiti sa schimbam codul. Dependency injection se refera la faptul ca responsabilitatea initalizarii, construirii si a duratei de viata a unui obiect nu o are obiectul care contine referinta la obiectul nostru. Aceste elemente o sa fie controlate de catre un controler. Exista trei tipuri prin care putem sa injectam dependentele prin: constructor; proprietati; metode; Prima varianta este cea mai des folosita. Prin acest mecanism o sa putem fi siguri ca dependența a fost injectata in interiorul obiectului nostru. Daca vrem sa injectam prin proprietati atunc

Plecam de la premiza ca avem o metoda care executa acelasi cod pentru fiecare element dintr-o colectie: public bool CheckItem(Item item) { ... } In mod natural am scrie: foreach (Item item in items) { item.IsValid = CheckItem(item); } sau items.ForEach(item=>CheckItem(item)); Am putea sa rulam paralel acest cod foarte usor, daca ne folosim de clasa ajutatoare Parallel : Parallel.ForEach(items,new Action(item=>CheckItem(item))); O varianta mai simpla in acest caz este sa scriem direct: Parallel.ForEach(items,CheckItem); Daca vrem sa parcurgem doar o parte din colectie putem sa scriem in felul urmator: Parallel.For(0, 3, new Action(index => CheckItem(items[index]))); Atentie , daca lucrati cu stream-uri sau baze de date trebuie avut grija la close si dispose. Problema este ceea ce se petrece in spate. N threaduri sunt folosite pentru linia de cod scrisa mai sus. Daca suntem pe client side, acest lucru nu este atat de important, dar daca suntem pe partea de server, putem avea mar

Microsoft a lansat private cloud . Incepand de acum nu mai trebuie sa punem datele in data center-ul Microsoft, toate discutiile despre securitatea datelor au fost inchise. Fizic toate datele le poti tine tu, pe serverele tale. Ce ofera private cloud: un mediu grafic unde sysadminii isi pot defini cum arata cloudul( serverele, baza de date, serverele web si de aplicatii, etc); se pot defini aplicațiile care o sa fie puse in cloud; Tot ce ne oferea Windows Azure ramane si la private cloud: autoservirea, scalabilitate pe orizontala, utlizarea unui sistem comun pentru toate operatiile necesare, balancer decuplat. Blog sursa

Problema se pune in felul următor: ce trebuie sa contina un framework sau o tehnologie ca sa schimbe ceva si sa fie folosit la scara mare? Pornim de la cazuri reale: MEF nu a avut un impact foarte mare - este greu sa convingi lumea sa folosesca recomandările tale, mai ales ca in fiecare firma exista deja un framework ajutator; EF nu a avut nici un impact major, NHibernate inca exista( NHibernate este deja un produs matur care a trecut de problema: ce a fost prima data. EF inca nu este un produs matur in totalitate, unele funcționalități inca lipsesc); ASP.NET MVC a batut tot, proiecte de gen MonoRail au fost rase; Prism - o aplicatie care a ajuns la o masa critica si incepe sa fie integrata de catre M$; Exista proiecte care au nevoie de o masa critica pentru a reuși. De exemplu Oslo Project( cu limbaj M). Un proiect indraznet, in care M$ a investit foarte mult, dar din pacate a fost oprit. Acesta concureaza direct cu EF si nu a ajuns sa fie folosit atat de mult incat sa supraviețuiasc

Cand trebuie sa cream designul unui site avem nevoie de o mulțime de imagini. Pentru a scadea numarul de apeluri la server, putem sa încărcam aceste imagini inline( conținutul binar a imaginii se poate pune direct in HTML sau CSS, ca si in exemplul de mai jos: .logo-png { width:310px; height:155px; text-decoration:none; display:block; background: url(… } Dezavantajul la aceasta solutie este faptul ca doar browserele mai noi suporta acest lucru( IE8+,FF 3.5+). Daca trebuie sa incarcam pagini de dimensiuni mari atunci aceasta solutie nu este tocmai buna, deoarece utilizatorul trebuie sa astepte pana cand se incarca tot continutul pentru a putea afisa partial pagina. Pentru a rezolva aceasta problema aparuta, imaginile se pot pune intr-o singura imagine, iar prin intermediul CSS-ului sa afisam doar o portiune din imagine. Click pentru mai multe informații. Dar ar fi frumos sa putem pune toate imaginile intr-un singur director

Revin cu cateva informatii suplimentare pe tema switch vs dictionary ca o continuare a postului Putem-sa-inlocuim-switch-case In cazul in care avem un switch simplu care nu are nevoie sa sara de la un case la altul, codul IL care se genereaza in spate o sa fie foarte simplu si rapid. Se genereaza ceva de genul: IL_0002: ldloc.0 IL_0003: switch ( IL_0016, IL_001e, IL_0026) IL_0014: br.s IL_002e Dar cand de la un case se sare la un alt case deja IL generat se complica si ar fi bine sa se faca un review la cod. Codul generat mai jos este pentru un switch care are cateva case-uri goale( au fost adaugate doar pentru ca sa avem un cod cat mai readeable) si un case ce nu are break. In cazul acesta, pierderea de performanta este de aproape 50%. Sursa: http://weblogs.asp.net/justin_rogers/archive/2004/03/25/95806.aspx IL_0002: ldloc.0 IL_0003: switch ( IL_002e, IL_0036, IL_003e, IL_0056, IL_0056, IL_0056, IL_0056, IL_0046, IL_004e) IL_002c: br.s IL_0056 Pentru cazul acesta putem folosii diction

Sunt locuri in aplicatii unde suntem obligati sa scriem ceva de genul: switch (value) { case "start": ... break; case "end": ... break; case "continue": ... break; default: ... break; } M-am intrebat de mai multe ori daca am putea oare sa eliminam switch. Nu mi-a placut niciodata de acest "statement". Este foarte util, este usor de inteles, dar parca ar putea sa fi inlocuit cu altceva. O solutie pe care pot sa o propun este inlocuirea acestuia cu un dictionar unde cheile sa reprezinta valorile posibile pe care le poate avea variabila, iar valorea din dictionar poate sa fie reprezentata de o functie anonima(lambda expression) sau de un pointer spre o metoda ce contine codul ce trebuie executat. Toate bune si frumoase, o solutie perfecta pentru a scrie un cod "trendy" folosind ceea ce a adus nou .NET 3.5. Dar uitam un lucru de baza, performanta . Switch ... case este optimizat pentru asa ceva si orice am face, oricum am scrie, nu o sa put

De nenumărate ori, atat eu cat si voi am fost nevoiti sa facem debug pe aplicatii web. O sa incerc sa trec in revista modurile prin care se poate face debug la o aplicație web. Nu are importanta daca aceasta este ASP.NET sau MVC. Pentru a activa debugul trebuie sa setam atributul debug cu valorea true in web config. <configuration> <system.web> <compilation debug="true" /> </system.web> </configuration> Daca vrem sa activam doar pe anumite pagini debug-ul putem sa setam atributul Debug a directivei Page pe true. <%@ Page Debug="true" ... /> Sunt momente cand vrem doar pe masina locala( pe server) sa putem vedea mesajul de eroare, iar in cazul in care eroarea apare la un client sa afisam un mesaj standard. In acest caz putem seta atributul mode a nodului customErrors cu valoarea RemoteOnly . <configuration> <system.web> <customErrors defaultRedirect="Eroare.aspx" mode=&

Nu odată ne-am lovit de acesta problema. Cum sa transmit numele unei proprietăți ca si string, fara sa fiu obligat in cazul unei redenumiri sa nu trebuiasca sa caut prin tot codul. O solutie este crearea unei clase de mapare, dar aceasta trebuie sa fie tot timpul adusa la zi. O alta solutie este sa folosim reflection. Putem sa ne cream un helper care sa rezolve problema, dar lucrurile se complica cand vrem rezultatul sa fie sub forma: "proprietateParinte.proprietateCopil". Cei care folosesc MVC stiu ca acesta vine in ajutorul programatorilor cu ExpressionHelper.GetExpressionText (exprisieLambda) . Acesta metoda este des folosita cand se lucreaza cu ViewModel. Dar ce ne facem daca nu suntem intr-o aplicatie ASP.NET MVC? O solutie este sa luam expresia lambda si sa o descompunem. Prin acest mecanism putem sa iteram prin fiecare parte din expresie. Prin intermediul propietatii Body putem sa obtinem body-ul expresiei, iar in functie de tipul expresiei putem sa stim pe ce pozitie

De cateva zile s-a lansat o noua versiune de Autofac( v. 2.3). Am dat jos ultima versiune si am inceput sa ma joc cu acesta si iata ce am descoperit: Ce ne ofera Autofac: dependency injection; inversion of control( IoC); suportat de diferite platforme( ASP.NET MVC, Silverlight, etc); Nu este atat de complex precum Windsor de la Castle Project, dar ofera functiile de baza de care am avea nevoie pentru un proiect de dimensiuni mici. Iata cum se foloseste: Clasa de baza prin care putem sa inregistram sau sa obtinem instance este "ContainerBuilder" var autofac=new ContainerBuilder(); Pentru a inregistra putem folosi de metoda "Register". autofac.Register(component=> new NumeClasa()); Pentru a obtine o componenta din container trebuie apelata metoda "Resolve": autofac.Resolve<NumeClasa>(); In cazul in care constructorul clasei noastre are nevoie de anumiți parametrii care au fost deja înregistrați putem sa apelam metoda "Resolve" in momentul

Nu odată am avut nevoie să accesez un controller sau o proprietate din master page. Pentru propietati am cautat tot felul de artificii si clase ajutatoare care sa stocheze aceste date. In cazul controalelor am folosit metoda FindControl. Nici una din aceste metode nu este naturala si optima. ASP.NET ne ofera posibilitatea de a declara un master type in content pages. <%@ MasterType VirtualPath="~/locatie_master_page" %> Prin aceasta metoda putem sa ne declaram proprietati in master page, pe care mai tarziu le putem apoi accesa din content pages. De exemplu daca in master page avem un controller pe care vrem sa il accesam din content page putem sa facem următoarea metoda: //MasterPage <%@ Master Language="C#" AutoEventWireup="true" CodeBehind="Site.master.cs" Inherits="WA.SiteMaster" %> ... <asp:Label id="Name" runat="server">Ionel</asp:Label> //MasterPage Code Behind public Label NameLabel {

Ce este un tuplu? Este o metoda de a grupa elemente de tipuri diferite. Apare mai ales in cadrul limbajelor funcționale sau dinamice precum Python. De exemplu daca trebuie sa stocam coordonatele unui punct in spatiu putem sa avem (12,"C",23.3m). Fiecare axa poate sa aiba o unitate de masura diferita. In C# 4.0 avem o clasa statica ajutatoare denumita Tuple, care ne ofera posibilitatea sa cream un tuplu cu pana la 8 tipuri generice( Tuple.Create(T1,..,T8) ). Pentru exemplul de mai sus ar trebui sa avem urmatorul obiect: var point=Tuple.Create<int,string,decimal)(12,"C",23.3m) Daca vrem sa cream un tuplu care sa contina 23.3m si 40m pe axa 0z atunci putem sa cream un nou tuplu pe pozitia a 3-a. var point=Tuple.Create(12,"C",new Tuple<decimal,decimal>(23.3m,40m) Prin aceasta modalitate putem sa stocam coordonatele unor forme geometrice. In cazul in care ajungem sa avem nevoie de un Tuplu cu mai mult de opt elemente generice atunci putem pe ultima po

A fost lansat IE9. Ca de obicei, uni sunt pro, alti sunt contra. Ce m-a facut sa instalez IE9 a fost opțiunea de pinned site . Daca pana acuma doar pe o aplicatie puteai sa faci pin/unpin, IE9 ne ofera aceasta posibilitate si pentru siturile care suporta acest lucru. Chrome are aceasta opțiune de ceva vreme, dar va spun sincer ca nu am remarcato pana acuma( FF fan here). De ce meta date avem nevoie ca sa putem face ca o pagina web sa poata fi pinned: application-name: numele la pagina. Daca acesta nu este setat se folosește titlul la pagina; msapplication-tooltip: textul care se afiseaza cand esti cu mouseul peste shortcut; msapplication-starturl: URL spre care duce pagina pe care a fost făcuta pinned( de exemplu daca folosti un master page, puteti face orice pinned sa duca spre prima pagina; msapplication-navbutton-color: culoarea la fundal si la text; msapplication-window: dimensiunile default la browser cand se da click pe shortcut; Toate acestea sunt opționale, ajunge doar sa ape

Se pare ca zilele in care se folosea Photoshop la greu pentru a crea efecte pe paginile HTML incep sa apuna. Java Script impreuna cu HTML 5 ofera posibilitatea de a face efecte vizuale pe care acu 2-3 ani doar le puteam visa. Hai sa va dau si un exemplu: http://www.nevermindthebullets.com/ Este un site de benzi desenate. Nimic deosebit pana acuma. Dar daca ne uitam in codul HTML o sa observam ca foarte multe efecte vizuale la imagini sunt facute prin intermediul la Java Script. Cum s-a ajuns la aceasta performanta? S-a inceput de la niste imagini in format PNG, care pot sa fie transparente sau "decupate". Prin acest mecanism se permite suprapunerea de imagini ca si in Photoshop( layer). Fiecare element din imagine este o imagine separata. Dar pe langa atributele normale care le putem gasi pentru tagurile HTML precum img sau p o sa observat niste atribute noi precum: cp:x , cp:ballon sau cp:text . Aceste atribute custom, prefixate cu cp pe care le-a introdus creatorul situ

In urmatoarele saptamani o sa scriu o serie de posturi despre Windows Azure. O sa prezint pe scurt notiunile generale, impreuna cu exemple unde o sa fie cazul. Postarile nu o sa fie una dupa alta, dar o sa incerc ca macar doua posturi pe saptamana sa fie pe aceasta tema. Iar acuma sa trecem la subiect. Ce reprezinta cloud computing? Reprezinta un set de servere interconectare intre ele unde dezvoltatorii pot sa: Instaleze si sa ruleze servicii; Sa stocheze si sa acceseze informatii; Windows Azure reprezinta o platforma de servicii pentru cloud oferite de catre Microsoft. Aceste servicii sunt oferite prin data centerele din toata lumea, prin intermediul cărora se ofera o metoda simpla, sigura si puternica pentru a crea aplicatii web si servicii. Windows Azure este un sistem de operare creat special pentru cloud. Este de fapt un Windows 2008 Server fara interfata grafica la care au fost adaugate si alte functionalitati. Ca si o curiozitate, acest sistem de operare poate sa se instaleze

Cu cateva saptamani in urma am fost la o prezentare tinuta de C. Jichici cu tema Windows Azure, iar apoi am tinut doua prezentari pe aceiasi tema. Intrebarea pe care am auzit-o cel mai des a fost: Cat costa estimativ? Am incercat sa caut niste costuri estimative dar nu am gasit. Am realizat ca un calcul estimativ este foarte greu de facut, deoarece fiecare solutie pentru cloud( Azure, Amazon, Google) are costuri ascunse si/sau modul de calcul este foarte diferit. O sa incerc sa fac un calcul estimativ pentru un set de cerinte pe care o sa le enumar mai jos. Vreau sa subliniez faptul ca aceste costuri sunt pur estimative, vreau sa fie doar un punct de pornire. O sa fac calcul pentru 4 variante: Azure, Amazon, Google si costul unui server propriu-zis. Cerinte pentru o aplicatie pe perioada unei luni: Trafic out 100Gb Trafic in 20Gb Spatiu de stocare 20Gb Spatiu de stocare in db 2Gb Numar de tranzactii total(db+fisiere stocate) 1,000,000 Compute time 62 In urma calculelor estimative pe ca